Purificare prin foc

În fiecare an, în noaptea de 25/26 octombrie, în localităţile din zona Bran (dar şi în Codlea, Şirnea, Fundata, satul Peştera şi Măgura) are loc sărbătoarea intitulată „Focul lui Sumedru“, un ceremonial nocturn de înnoire a timpului calendaristic.

Anul acesta, în ziua de 24, când se apropia de seară, mi-am luat soţia şi copiii, ne-am îmbrăcat cu toţii în haine groase şi ţuşti şi noi pe platoul "Inima reginei" de lângă Castelul Bran. Aşa de tare ne-a plăcut încât am revenit şi a doua zi. Cum nu ştiam mai nimic despre acest Sumedru, mi-am permis să mă interesez niţel cine e băiatul acesta.

Se zice că Sumedru sau Sâmedru, zeu al Panteonului românesc, incinerat simbolic în cadrul spectaculosului ceremonial nocturn, a preluat numele şi data de celebrare ale Sfântului Dumitru din Calendarul Ortodox.

Tradiţia spune că, în jurul unui imens rug, aprins de tineri într-un loc înalt al satului şi întreţinut cu lemne uscate, se adună întrega suflare a satului şi se strigă „Hai la Focu’ lui Sumedru!”. Cu această ocazie, femeile împart covrigi, nuci, mere şi băutură, iar la plecare, participanţii iau cărbuni aprinşi pe care îi aruncă în grădină pentru a fertiliza solul.

Focul lui Sumedru este o prezenţã a culturii mitologice cu adânci sensuri de viatã arhaicã, ce defineşte rãdãcina fiinţei si perenitatea culturii, a etnologiei fiinţei româneşti.

Aprinderea focului lui Sumedru, în dangãtele clopotului din turla bisericii ce dominã prin înãlţime întreg satul, este un semnal cu glas de rugãciune care invocã binecuvântarea lui Dumnezeu dupã vecernia din ajunul Sãrbãtorii Sf. Dumitru; el este asemenea “Rugului aprins” din Vechiul Testament, asemenea “flãcãrii olimpice” si luminii lui Hristos din noaptea Învierii Domnului, când se rostesc cuvintele “Veniţi de luaţi luminã!”.

Focul lui Sumedru este o sărbătoare cu un pronunţat caracter funerar, un ceremonial ce simbolizează înnoirea timpului calendaristic, alungarea spiritelor rele şi prin care se marchează încheierea anului agricol. Rădăcinile acestui obicei sunt precreştine şi se regăsesc in celebrarea mortii si renasterii, prin incinerare. Astăzi, elementelor precreştine li se adaugă cele creştine, prin citirea in biserică a Acatistului Sfântului Dimitrie şi prin insăşi atribuirea numelui Sfântului Mucenic zeităţii sacrificate. Semnificaţia Focului lui Sumedru este aceea a unui scenariu al morţii si renaşterii anuale a unei divinităţi fitomorfe, un ceremonial ce cuprinde moartea violentă a zeului îmbătrânit la sfârşit de an prin tăierea unui arbore din pădure, urmată imediat de renaşterea acestuia prin incinerare, in noaptea de 25 – 26 octombrie. Focul are aici un rol purificator si regenerator. Cenuşa, cărbunii aprinşi şi alte resturi din rugul funerar sunt luate de săteni pentru a fertiliza grădinile şi livezile.

Pomenirile, precum si rugurile aprinse, alături de veghea rituală, trimit la un ceremonial ce are in vedere câştigarea bunăvoinţei strămoşilor pentru a asigura în anul ce vine recolte la fel de bune.

Ce am găsit în fapt la faţa locului, cine a participat, cum a fost atmosfera şi vremea vă voi spune data viitoare.