Sfarsit de vara in Bran

Miroase deja a toamnă. În seninul zilelor, ochi experimentaţi disting deja o pâclă ce o anunţă timid. E totuşi cald încă. Dar nu ne lăsăm păcăliţi. Anotimpurile brănene au ceva din pasiunea exacerbată a oamenilor ce trăiesc aici. Par cumpătate şi la locul lor dar surprind întotdeauna prin izbucniri neaşteptate, contraatacuri rapide năucitoare. Este suficientă o ploaie rece ca un întreg front de vreme urâtă să se abată în zonă pentru a rămâne până la primele ninsori. Dacă ninge înainte de vreme în Bucegi sau în Piatra Craiului suntem condamnaţi la 9 luni de iarnă.

Noi suntem bucureşteni naturalizaţi aici în urmă cu trei ani dar începem să intuim ce ne aşteaptă: ploaie, zăpadă, gheaţă, haine groase, crăpatul lemnelor. Unii cred că la Bran e prea frig şi e prea multă umezeală. Au în mare parte dreptate. Aş adăuga totuşi: o climă cu adevărat sălbatică, neîmblânzită, într-un peisaj de vis. Totul este dus la extrem, iar vijeliile de aici au ceva din paroxismul simfoniilor lui Beethoven.

Toamna rămâne totuşi anotimpul meu preferat, urmată la mică distanţă de primăvară. Lunile septembrie-noiembrie sunt cele mai apropiate de sufletul meu. Poate o fi din cauza vremii mai stabile, dar îmi pare că timpul încremeneşte în loc şi simt că trăiesc cu adevărat anul care se scurge. Doar lunile aprilie-mai îmi mai oferă astfel de dorinţe copleşitoare, senzaţii când simt că totul este posibil, când parcă plutesc şi mustesc de fericire.

Culoarea pădurii rămîne pe moment neschimbată. A trecut sezonul zmeurii, acum se culeg afinele şi murele. În zonele de peste 1300 metri se pot culege chiar şi mai târziu. Anul trecut am fost la cules de ghebe la sfârşit de octombrie şi m-am întors în schimb cu o burtă de mure. Localnicii aşa vorbesc aici cînd vor să-ţi spună că au mîncat pe săturate, după cum am auzit şi expresia "X şi Y nu se încap", adică nu se înţeleg. Este plin de ciuperci acum şi se culeg mitărcile şi lăptoşii.

Deşi nu mulţi o recunosc, majoritatea localnicilor aşteaptă sezonul rece pentru a se cuibări la un foc şi a intra într-o stare de reverie cu privire la rezultatele palpabile ale muncii depuse peste vară. Şi cînd vorbesc de rezultate mă gândesc la:
- întorsul oilor şi vacilor de la munte (sărbătoarea Răvăşitului semnifică pastramă şi brânză oferită de ciobani, inclusiv celebra brânză în coajă de brad pentru tradiţionalele bulzuri)
- schimbul de cartofi contra struguri care se poartă între localnicii din zonă cu cei de la câmpie (ceea ce înseamnă vin, must, ţuică şi palincă)
- uscarea şi depozitarea clăilor de fân cosit pentru animale
- crăparea, uscarea şi depozitarea lemnelor de foc adunate pentru o iarnă lungă
- inventarierea gemurilor, compoturilor şi conservelor de legume culese peste vară